Una dintre greșelile frecvente ale angajatorilor în materia preavizului este considerarea că angajatul nu mai are dreptul, pe perioada de preaviz, la chestiunile pe care le primea înainte de anunțarea deciziei de plecare din firmă. Citește articolul
Preavizul la demisie este obligatoriu, dacă demisia este forma în care salariatul a decis terminarea relației de muncă. Însă, dacă în interiorul acestei perioade, intervine o situație în care angajatul are nevoie de medical, la întoarcere, perioada în care nu s-a aflat la muncă nu se va scădea din zilele de preaviz, ci trecerea acestor zile continuă din ziua reîntoarcerii. Citește articolul
Dincolo de provocările ce țin de piața muncii în sine, schimbarea locului de muncă, oricare ar fi motivul, mai presupune și alte câteva provocări practice. În mod normal, lucrurile ar trebui „să se sincronizeze perfect”: ai bătut palma cu noul angajator, raportul de muncă la noua firmă începe când se termină cel vechi, în perioada de probă totul decurge conform așteptărilor etc. Dar nu întotdeauna în practică lucrurile sunt atât de simple. Citește articolul
Faptul că din decizia de concediere lipsesc mențiunile privitoare la perioada de preaviz la care are dreptul angajatul, deși acesta a beneficiat efectiv de zilele de preaviz, nu va duce la anularea deciziei de concediere. Așa cum subliniază judecătorii, în speța de față, importantă, până la urmă, e acordarea efectivă a dreptului. Citește articolul
Angajatorii au la dispoziție, atunci când semnează un nou contract individual de muncă, indiferent că vorbim de unul pe perioadă determinată sau unul pe perioadă nedeterminată, să stabilească de comun acord cu persoana recrutată o perioadă de probă pentru verificarea aptitudinilor și competențelor. Beneficiul stabilirii acestei perioade este ca angajatorul să vadă dacă noul salariat este potrivit cu postul deținut, dar și ca salariatul să vadă dacă se descurcă/agreează condițiile de muncă. Acestei perioade i se aplică și o regulă utilă ambelor părți, respectiv perioada de preaviz nu se aplică la încetarea contractului de muncă indiferent dacă dorința de încetare aparține salariatul sau angajatorului. Citește articolul
Preavizul stabilit de Codul muncii la demisie reprezintă dreptul angajatorului de a beneficia de o perioadă în care să poată înlocui salariatul care a demisionat. Dacă într-o relație de muncă, salariatul nu poate renunța la drepturile sale, angajatorul, pe de altă parte, poate renunța la drepturile sale, unul dintre ele fiind durata preavizului la demisie. Citește articolul
Chiar dacă nu are suficient personal să înlocuiască salariatul care urmează să plece, angajatorul nu are niciun drept să nu înregistreze o demisie depusă. Demisia depusă de salariat nu trebuie să fie acceptată de angajator, ci doar să ia act de notificarea primită și să înregistreze documentul. Citește articolul
Când se apropie momentul încetării contractului de muncă, salariatul demisionar pune problema numeroaselor ore suplimentare pe care angajatorul nu le-a recompensat în niciun fel până la acel moment. De comun acord, angajatorul și salariatul demsionar decid ca, în perioada de preaviz, acesta să nu mai vină la muncă, deși e plătit, tocmai pentru a compensa cu timp liber acele numeroase ore neremunerate. Dar cât de legală este o atare convenție? Citește articolul
Preavizul la încetarea relaţiilor de muncă are durata fixă stabilită prin Codul muncii, indiferent că este vorba de demisie sau concediere. Totuşi, chiar dacă se află în preaviz, salariatul nu poate absenta de la locul de muncă sau să nu îndeplinească sarcinile de lucru, fără a suporta consecinţele atrase de un astfel de comportament. Citește articolul
În cazul plecării unui salariat dintr-un loc de muncă prin demisie, Codul muncii prevede o perioadă de preaviz ce nu poate depăşi 20 de zile lucrătoare, însă acest termen poate fi modificat doar cu acordul ambelor părţi. Mai exact, un salariat care şi-a dat demisia nu poate decide să nu respecte preavizul, ci o poate face doar dacă angajatorul său este de acord. Citește articolul