Ochii care nu se văd la birou nu sunt promovați - cam așa sună politica unei mari companii americane multinaționale, care își anunță angajații că pot păstra regimul de muncă integral la distanță, doar că astfel se autoexclud de la ideea de a se dezvolta în cadrul companiei. În România însă, legea e cât se poate de clară în privința egalității de tratament dintre angajații de acasă și cei de la birou. Citește articolul
Analiza pe care se bazează acest material are la bază opiniile celor trei categorii posibile de salariați - cei care nu și-au desfășurat activitatea niciodată în regim de telemuncă, cei care își desfășoară în prezent activitatea în regim de telemuncă și cei care au/au avut un regim mixt (adică acel tip de program nou-introdus în cadrul art. 118 alin. 7 din Codul muncii - organizarea flexibilă a timpului de muncă prin utilizarea formulelor de muncă la distanță, cunoscut mai mult ca regim hibrid). De asemenea, fiind în discuție opinii personale ale celor în cauză, exprimate fie în spațiul public, fie în cadrul unor discuții informale, avem în vedere un nivel ridicat de subiectivism, acesta fiind mai puțin evidențiat în cazul celor care lucrează în regim hibrid, aceștia având posibilitatea reală de a compara cele două (chiar trei) situații. Citește articolul
Imaginea telesalariatului care lucrează pe o plajă însorită sau într-o poiană, în mijlocul naturii, ținând pe genunchi un laptop, a devenit, informal, simbolul libertății oferite de digitalizarea relațiilor de muncă, de noile oportunități pe care tehnologia le aduce, însă dispozițiile legale sunt ceva mai complexe în această privință. Nu vom discuta despre toate aspectele legate de munca pe plajă sau din „vârful muntelui”, ci exclusiv despre condițiile pe care echipamentul cu ecran de vizualizare și întreg „postul de lucru” trebuie să le îndeplinească pentru ca telesalariatul să-și desfășoare activitatea în siguranță. Citește articolul
Fie că vorbim de orare flexibile de lucru, de îngăduirea celor câteva zile de telemuncă lunar, de suportarea totală sau parțială a unor costuri cu creșa, bonele sau alte treburi casnice ori a abonamentelor medicale ce includ servicii și pentru copiii lor, companiile au diverse opțiuni pentru a contribui la un echilibru între muncă și responsabilitățile familiale ale angajaților acestora. Citește articolul
Flexibilitatea în muncă poate contribui la echilibrarea cerințelor vieții personale și profesionale ale angajaților, oferindu-le opțiuni precum programul individualizat, cel puțin un regim hibrid de muncă, nu doar de la birou și orare mai flexibile de lucru. Zilele de concediu suplimentare sunt un beneficiu care poate contribui la un echilibru mai bun între viața privată și cea profesională. La fel și reducerea timpului de muncă săptămânal. În plus, beneficiile de sănătate și wellness pot contribui la îmbunătățirea stării fizice și psihice a angajaților, legea oferind câteva facilitățile fiscale ce pot reduce costurile pentru respectivele beneficii. Citește articolul
Angajații companiilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României și al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator sunt scutiți de impozitul pe venit, dar legea nu e tocmai suficient de clară în privința aplicării acestei scutiri și în cazul celor care pleacă câte o lună-două în alte țări. Dacă nu au nicio limitare stabilită contractual și sunt încadrați ca telesalariați, lucrătorii din IT își pot lua libertatea de a se muta temporar dincolo de granițele țării, dar de la ce punct încolo vorbim de modificarea regimului lor fiscal? Doar dincolo de cele șase luni pe an sau și mai înainte? Citește articolul
Introduse în pandemie, facilitățile fiscale pentru cei până la 400 de lei pentru acoperirea cheltuielilor cu telemunca nu mai există de la 1 ianuarie. Dar asta nu înseamnă că nu le mai luăm în calcul și că toți telesalariații rămân fără respectivele sume. Mai sunt obligați angajatorii să suporte vreo cheltuială? În episodul 6 ne propunem să răspundem la câteva întrebări importante pe acest subiect. Citește articolul
Taxarea integrală a banilor pentru acoperirea cheltuielilor de telemuncă nu ar trebui să reprezinte un criteriu pentru redesenarea muncii de acasă într-o companie. Cu toate acestea, de la 1 ianuarie, de când s-a modificat regimul fiscal, a fost pusă și această problemă. În cazul în care telemunca se prestează așa cum prevede legea, revenirea la munca 100% de la birou nu se poate face fără acordul angajaților respectivi. Citește articolul
În conformitate cu Legea telemuncii, angajatorii au obligația de a suporta cheltuielile legate de telemuncă, conform contractului de muncă sau actului adițional încheiat cu angajații. Chiar dacă scutirea de taxe salariale pentru acoperirea acestor cheltuieli a fost eliminată din Codul fiscal, obligația angajatorilor de a acoperi aceste cheltuieli a rămas. Cu toate acestea, legea nu stabilește limitele exacte ale acestor cheltuieli și angajatorii pot acorda oricât - negocierile în acest sens se fac între părți, desigur. Pentru angajatorii care au stipulat expres în contracte valoarea cheltuielilor și care au mers chiar spre maximul de 400 de lei, acordul angajatului e obligatoriu pentru a elimina acordarea așa-zisei indemnizații de telemuncă. Citește articolul
„Munca la comandă sau pe bază de comandă nu este prevăzută încă în legislația națională și, chiar dacă a existat o astfel de propunere, piața muncii din România nu este pregătită pentru o astfel de abordare”. În episodul 3 din podcastul „Realități de pe piața muncii” pornim de la o scurtă istorisire a unui angajat ce lucrează la distanță, fără un contract adecvat telemuncii și într-un program flexibil spre imprevizibil, care ilustrează perfect o inițiativă legislativă ce-și făcuse loc în Parlament anul acesta, dar care n-a mai ajuns să fie discutată.
Citește articolul