Recent publicată, legea care prevede că salariații care au în întreținere copii în vârstă de până la 11 ani vor putea beneficia, la cerere, de patru zile pe lună în care să muncească în telemuncă/muncă la domiciliu nu le garantează acestora, fără alte formalități, cele patru zile de muncă de acasă. Citește articolul
În cazul în care tipul activității desfășurate le permite asta, părinții care au copii cu vârsta de până la 11 ani pot cere să lucreze de acasă patru zile pe lună, conform unei legi noi care a modificat Codul muncii. Citește articolul
Scopul legii care prevede cele patru zile de muncă de acasă pentru cei care au în întreținere copii până la 11 ani este, desigur, de apreciat și se înscrie în dezideratul european de întărire a echilibrului dintre viața profesională și cea de familie. Însă legea nu rezolvă o problemă actuală a pieței muncii pe care o întâlnim atât la noi, cât și în alte țări europene sau în State Unite - deschiderea angajatorilor către telemuncă (acolo unde e posibilă, desigur). În realitate, în companiile unde munca în regim hibrid a fost îmbrățișată pe termen lung, salariații cu copii oricum au obținut beneficiul de a mai lucra și de acasă. Citește articolul
Legea care prevede posibilitatea angajaților părinți de a lucra de acasă patru zile pe lună a fost promulgată, iar pentru cei care vor acorda acest beneficiu angajaților acestora e necesară încheierea unor acte adiționale - atât în cazul telemuncii, cât și în cazul muncii la domiciliu. Citește articolul
De peste cinci ani este reglementată oficial telemunca, în continuare există interpretări eronate cu privire la modul în care ar trebui încadrat un contract de muncă și cea mai frecventă confuzie este între telemuncă și munca la domiciliu. Chiar dacă pentru mulți, poate cei mai mulți dintre cei ce lucrează în telemuncă locul muncii este chiar domiciliul lor, atâta timp cât utilizează tehnologia informației și comunicațiilor, cum ar fi un laptop, o tabletă sau chiar un telefon inteligent, avem un contract de telemuncă, iar nu muncă la domiciliu. Citește articolul
La pachet cu înghețarea angajărilor la stat ori și alte măsuri din „Ordonanța Austerității”, Guvernul a mai decis și modificarea temporară a regulilor privind telemunca în cazul funcționarilor publici, noile reguli derogând de la principiul acordului și limitării la cinci zile pe lună a activității în acest regim. Citește articolul
Când legea impune angajatorului obligațiile din sfera medicinei muncii, nu o face referindu-se doar la angajații care lucrează sau trec, măcar din când în când pe la sediul angajatorului, ci o face la modul general. La telesalariați nici nu s-ar fi putut referi în mod expres, întrucât reglementarea lor datează în legislația noastră de doar cinci ani. Desigur, asta nu înseamnă că telesalariatul nu trebuie să treacă prin examenele medicale la fel ca ceilalți salariați. Chiar și atunci când telesalariatul este, la propriu, la mare distanță, trebuie găsite modalitățile pentru îndeplinirea obligațiilor ce vizează sănătatea sa în muncă. Citește articolul
Telesalariatul poate avea dreptul să lucreze de unde dorește - libertate deplină sau ușor restrânsă de prestare a activității sale, dacă părțile, totuși, au prevăzut ceva în actul de telemuncă. Ca orice alt salariat, inclusiv telesalariatul ar putea să se deplaseze în interes de serviciu. Doar că în cazul telesalariaților, ar trebui tratate cu prudență, în special din cauza consecințelor fiscale, un anumit tip de deplasări. Citește articolul
Companiile trebuie să-și regândească strategia de recompensare a angajaților, având în vedere că în ultimii zece ani echilibrul între viața profesională și cea personală, precum și formarea și dezvoltarea carierei, și-au triplat importanța în preferințele angajaților, în timp ce recompensa financiară a scăzut cu 24%, reiese din analizele realizate de PwC pe piața muncii la nivel global. În aceeași perioadă, importanța beneficiilor medicale, de wellness, asigurare de viață sau beneficii pentru îngrijirea copiilor și-au dublat importanța. Citește articolul
Ideea de a introduce un sistem bonus/malus prin care angajatorul, ca asigurat, ajunge să plătească o primă de asigurare mai mică ori mai mare, în funcție de rezultatele pozitive/negative în activitatea de SSM (sănătate și securitate în muncă) ar putea avea efecte pozitive pe piața muncii din România, dar ar fi nevoie de regândirea condițiilor fiscale actuale (și nu numai) pentru ca aplicarea sistemului să se poată face. Citește articolul