Imobiliare: Cum se pot proteja de riscurile de spălare a banilor, pe termen scurt, agenții și dezvoltatorii

„Conform Legii 129/2019, agențiile și dezvoltatorii imobiliari fac parte din categoria entităților raportoare obligate să aplice legislația de prevenire a spălării banilor. Aceasta înseamnă că firmele imobiliare au obligația legală de a identifica și evalua riscurile propriilor activități, ținând cont de factorii de risc precum tipologia clientelei, zonele geografice de proveniență a fondurilor, natura tranzacțiilor și specificul serviciilor oferite. Astfel, răspunsul pe termen scurt la riscurile de spălare a banilor implică o serie de măsuri pragmatice și rapide, care pot fi inițiate intern, fără restructurări majore”, a precizat, într-un interviu recent pentru avocatnet.ro, Adela Nuță, Managing Associate la Baciu Partners.

Raportul de evaluare sectorială publicat recent, de ONPCSB, pentru activitățile agențiilor imobiliare și ale dezvoltatorilor imobiliari poate fi parcurs integral la adresa de aici.

Astfel, iată care sunt principalele recomandări ale Adelei Nuță, pe termen scurt, pentru agențiile imobiliare și dezvoltatorii imobiliari.

1. O analiză internă și o corelare cu riscurile externe: „Descoperirea vulnerabilităților presupune o combinație de analiză internă sistematică și corelare cu riscurile semnalate la nivel național. O companie nu trebuie să aștepte apariția unui incident pentru a-și revizui practicile, ci poate porni de la o autoevaluare formalizată, adaptată specificului propriu. Aceasta ar trebui să includă: modalitatea de atragere a clienților, tipologiile de tranzacții recurente, expunerea la plăți în numerar și existența unor relații comerciale cu entități din jurisdicții cu risc. Ulterior, firmele pot utiliza fișe de control sau scenarii simulate (precum achiziții fictive, plăți eșalonate sau utilizarea de interpuși) pentru a testa eficiența procedurilor existente.”

2. Măsuri eficiente pe termen scurt: „Pentru contracararea vulnerabilităților pe termen scurt, măsurile cele mai eficiente sunt cele care pot fi implementate rapid, cu utilizarea resurselor existente:

• actualizarea și formalizarea procedurilor AML (anti-money laundering), inclusiv prin adaptarea acestora la profilul de risc al clientelei proprii;
• instruirea specifică a personalului privind principalele semnale de alertă în sectorul imobiliar (precum achiziții accelerate, plăți efectuate prin terți, reticența în furnizarea documentației justificative);
• introducerea unui mecanism intern suplimentar de aprobare pentru tranzacțiile care depășesc anumite praguri valorice sau implică structuri juridice atipice;
• activarea unui canal intern de raportare a suspiciunilor, clar și funcțional, care să permită angajaților semnalarea fără teamă a comportamentelor suspecte;
• desemnarea formală a unei persoane responsabile cu aplicarea măsurilor AML, chiar și cu titlu provizoriu, până la numirea unui responsabil conform Legii 129/2019.”

3. Implementarea unui plan de răspuns rapid la suspiciuni: „De asemenea, implementarea unui plan de răspuns rapid la suspiciuni (care să prevadă blocarea temporară a tranzacției, documentarea sursei fondurilor și notificarea ONPCSB) este esențială pentru a preveni utilizarea companiei ca vehicul în scheme de spălare a banilor. O astfel de reacție poate face diferența între un incident izolat și o vulnerabilitate exploatată sistemic. În paralel, este recomandabilă stabilirea unei relații deschise de comunicare cu autoritățile de supraveghere, în special cu ONPCSB, pentru clarificarea punctuală a obligațiilor legale și pentru alinierea la bunele practici din sector. Un dialog constant și profesionist nu doar că facilitează transmiterea în timp util a rapoartelor de tranzacții suspecte, ci oferă și sprijin în interpretarea unor situații ambigue sau a riscurilor emergente.”

În concluzie, specialista precizează: „Consolidarea conformității nu trebuie privită ca o intervenție unică, ci ca un proces adaptiv, corelat continuu cu evoluțiile din piața imobiliară și cu profilul tranzacțiilor gestionate. Pe termen scurt, succesul acestor măsuri nu depinde de complexitatea documentației, ci de claritatea rolurilor, vigilența operațională și capacitatea de răspuns coordonat în fața unor suspiciuni concrete.”