Un lucrător este considerat mobil atunci când, datorită specificului muncii, nu își execută obligațiile de serviciu într-un loc stabil de muncă - dar asta înseamnă că acest lucrător nu s-ar putea afla niciodată într-o situație de delegare? Specialiștii sunt de părere că această situație este posibilă, inclusiv cumularea celor două indemnizații specifice. Citește articolul
Clasificarea corectă a unei situații ca fiind delegare sau mobilitate trebuie făcută prin analiză de la caz la caz, în funcție de natura activității prestate, de fișa postului și de ceea ce se întâmplă faptic cu salariatul respectiv. Chiar dacă un angajat este trimis în interesul angajatorului pe perioade care depășesc 120 de zile într-un an, asta nu înseamnă automat că vorbim de un angajat mobil. Citește articolul
Clauza din contractul individual privind „locul muncii” le pune adesea probleme, în practică, angajatorilor: „ce ar trebui să treacă în cazul angajaților mobili?”, „e suficientă o prevedere care indică un oraș/județ sau o zonă geografică delimitată?” și alte întrebări asemenea sunt frecvent adresate, iar acum, mai cu seamă, în contextul noului registru de evidență a salariaților. Citește articolul
Indemnizațiile de delegare și de mobilitate au regimuri distincte, fiind esențială încadrarea corectă a situațiilor de deplasare a salariatului. Delegarea presupune un loc de muncă fix, cu deplasare temporară dictată de angajator, care trebuie să acopere cheltuieli precum transportul și cazarea, alături de o indemnizație specifică. Clauza de mobilitate, integrată în contractul de muncă, implică deplasarea constantă a salariatului, oferindu-i acestuia prestații suplimentare, acordate permanent. Citește articolul
Acordarea indemnizației de mobilitate nu este menționată explicit la nivel legislativ ca fiind o situație în care este interzisă acordarea tichetelor de masă. Astfel, un salariat mobil ar putea primi și tichete de masă, opinează specialiștii. Citește articolul
Contractul individual de muncă trebuie adaptat în cazul lucrătorilor mobili, existând cinci situații posibile în practică atunci când ne gândim la economia unei zile de muncă și la gradul de mobilitate (de la excepțională la regulată, mai exact). Angajatorul trebuie să stabilească clar timpul alocat deplasărilor și să precizeze acest aspect în documentele contractuale. Când activitatea se desfășoară preponderent în afara unui loc fix, este necesară includerea clauzei de mobilitate și negocierea prestațiilor suplimentare. Citește articolul