ACCES PREMIUM

Au angajatorii care primesc sesizări de hărțuire obligația de a sesiza, la rândul lor, autoritățile?

În contextul tuturor actelor normative incidente în discuția privind situațiile de hărțuire la locul de muncă, angajatorilor le revin mai multe obligații, iar una dintre ele este și să sesizeze mai departe un anume tip de fapte. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Opinie Câteva motive pentru care statutul lucrătorului cultural profesionist trebuie să cunoască modificări semnificative în Parlament

Deși scopul Ordonanței privind Statutul lucrătorului cultural profesionist este unul bun, răspunzând unei nevoie stringente de a oferi protecție suplimentară lucrătorilor din sectorul cultural, modul în care a fost gândită dobândirea statutului, care va împărți lucrătorii în profesioniști și „neprofesioniști”, precum și carențele în reglementare ar putea, dacă ordonanța nu va fi semnificativ modificată în Parlament, să facă acestor lucrători o defavoare, într-un final. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Multitudinea de reglementări în domeniul hărțuirii a dus la dificultatea aplicării legii, până la urmă, în defavoarea victimelor

Dacă vrei să afli ce înseamnă hărțuire sau ce ar putea fi calificat drept hărțuire în contextul relațiilor de muncă (și nu numai), trebuie să navighezi prin vreo patru acte normative. Nu știm dacă din dărnicie sau din spiritul cutumiar al proastei legiferări din România am ajuns să avem patru acte normative care definesc hărțuirea într-un mod sau altul, cert e că suprareglementarea le pune probleme inclusiv autorităților de la noi, care nu știu exact cum să jongleze cu toate actele ce pot fi, la prima vedere, incidente într-o speță sesizată. Cu atât mai mult, suprareglementarea aceasta e de natură să-i bulverseze și pe angajații-victime ai unor comportamente de hărțuire, care oricum se înduplecă greu să scoată la lumină astfel de fapte și să-și ceară dreptatea. Ironic, în niciunul dintre cele patru acte normative menționate nu avem o definiție pentru conceptul de „hărțuire la locul de muncă”, dar avem pentru „hărțuire morală la locul de muncă”. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Sesizările depuse de angajați în materie de hărțuire nu trebuie ignorate în nicio situație

„Este inutilă existența unei politici antihărțuire la nivelul companiei, dacă plângerile depuse de salariați nu sunt soluționate”, spunea în urmă cu ceva timp pentru redacția noastră un avocat. În cazul angajatorilor mici, ideea de a avea o politică antihărțuire, de a mai adăuga la o lungă listă de obligații și formalități încă un punct nu tocmai ușor de expediat, poate părea nerezonabilă. Ceea ce nu ar trebui să fie nerezonabil însă e analizarea unei sesizări primite de la un angajat care aduce în discuție fapte de hărțuire. Chiar dacă sesizarea ar părea exagerată, vădit netemeinică sau chiar un exemplu de bullying făcut de angajat, ea trebuie luată în considerare. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Cât de predictibil trebuie să fie programul de lucru?

Programul de lucru este, ca regulă, previzibil și transparent, iar în anumite situații poate fi și imprevizibil. Predictibilitatea programului de lucru este importantă atât pentru angajat, cât și pentru angajator și nu se poate spune că există vreo situație în care una dintre părți e totalmente „stăpână” pe așezarea programului de lucru, fără măcar consultarea celeilalte părți.  Citește articolul

ACCES PREMIUM

Prevenirea hărțuirii la locul de muncă: ce prevederi ar trebui să regăsim în regulamentele interne

Pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă, angajatorii trebuie mai întâi să se asigure că angajații lor sunt suficient informați: știu ce înseamnă discriminare, ce înseamnă hărțuire, ce comportamente sunt prohibite, ce comportamente ar trebui evitate, ce sancțiuni riscă, cui să se adreseze dacă au ceva de sesizat ș.a.m.d.. Plecăm de la conținutul regulamentului intern și vedem ce prevederi sunt obligatorii, între altele. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Despăgubirile în cazul faptelor de hărțuire la locul de muncă sunt stabilite de o instanță de judecată

Angajații victime ale hărțuirii la locul de muncă pot obține obligarea angajatorului la plata a unor daune compensatorii și morale, dar administrarea probatoriului și întinderea reparațiilor se pot stabili doar de către instanță. Spre deosebire de despăgubirile materiale însă, despăgubirile morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată și nu există niște criterii legale de determinare. Ca atare, ele pot fi oferite sau nu, sau pot fi oferite în cuantum mai mic decât se aștepta angajatul prejudiciat. Pentru angajatori, esențial este, în cazul producerii faptelor de hărțuire, să nu rămână pasivi în fața sesizărilor victimei și să ia măsurile cuvenite. În caz contrar, chiar angajatorii vor datora despăgubirile. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Sancționarea faptelor de hărțuire la locul de muncă: carențele legislative și reticența petiționarilor și a colegilor în a susține faptele sesizate, printre dificultățile menționate de Inspecția Muncii

Cu toate că petiții ce arată înspre comiterea unor fapte de hărțuire la locul de muncă ajung la inspectoratele teritoriale de muncă, nu întotdeauna inspectorii au și calitatea de a sancționa atare fapte, ca să nu mai vorbim de instrumentele legislative insuficiente pe care aceștia le au la dispoziție. Mai adăugăm aici și faptul că petiționarii nu mai susțin întotdeauna, ulterior, ce au declarat inițial sau colegii, care sunt reticenți să confirme cele sesizate inspectorilor, angajatorii care se consideră ei înșiși hărțuiți de vizitele inspectorilor, considerând că la mijloc sunt interese nelegitime, chiar oculte, în privința lor și ajungem astfel la constatarea că nici reglementarea, nici abordările din practică nu ne ajută să sancționăm și să lucrăm eficient pentru combaterea hărțuirii la locul de muncă. Citește articolul

ACCES GRATUIT

„Poliția concediilor medicale”: soluții vechi la probleme vechi, departe de noile realități ale pieței muncii

Relansarea în dezbatere parlamentară a discuției privind necesitatea de a recurge la o practică abrogată acum aproape opt ani, așa-zisa poliție a concediilor medicale, abrogată tocmai din motive de excesivitate și chiar inutilitate, ne pune încă o dată în situația de a constata că departe de a progresa ori găsi soluții noi pentru probleme vechi sau recurente, fie batem, cel mult, pasul pe loc, fie ne întoarcem câte un pas în urmă. Când presa de specialitate din alte state, agenții de profil sau Organizația Internațională a Muncii vorbește despre precaritatea sănătății celor ce lucrează de acasă și a diminuării tacite a dreptului la concedii medicale al acestor angajați, noi ne preocupăm să căutăm acasă angajați care stau degeaba pe banii statului. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Reminder Zile libere 2023: Cum se compensează munca salariaților în minivacanța de Paște

În aprilie, salariații și bugetarii beneficiază de o minivacanță de patru zile, din moment ce se sărbătoresc Vinerea Mare și primele două zile de Paște. Totodată, cei care sunt chemați la muncă în timpul acestei minivacanțe trebuie să primească anumite compensații legale de la angajatori. Citește articolul