ACCES PREMIUM

Aspecte importante despre renunțarea la preaviz

Relația de muncă trebuie să fie, în primul rând, previzibilă și bazată pe un just echilibru între salariat și angajator, fiecare având drepturi și obligații, unele prevăzute expres de actele normative, iar altele asumate în urma negocierii. Preavizul este un drept al uneia dintre părți, în timp ce pentru cealaltă reprezintă o obligație; deci avem atât dreptul, cât și obligația, prevăzute de Codul muncii, însă durata și condițiile sunt elemente negociabile, fiind obligatorie precizarea lor în cadrul contractului individual de muncă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Clarificare: Raportul de muncă al unui angajat poate începe și poate înceta în Revisal într-o zi nelucrătoare

Debutul relației de muncă vizează, practic, două momente distincte, cel al semnării contractului individual de muncă și cel din care produce efecte juridice, fiind explicită obligația de a înregistra elementele contractului în registrul general de evidență a salariaților și de a-l transmite cel târziu în ziua anterioară începerii activității.  Citește articolul

ACCES PREMIUM

Angajatorul mi-a tăiat dreptul la vouchere de vacanță ca sancțiune disciplinară. O atare sancțiune, prevăzută de regulamentul intern, e legală?

Amenzile discplinare și dubla sancționare a angajatului pentru aceeași abatere disciplinară sunt interzise, iar aplicarea de alte sancțiuni disciplinare decât cele din lege nu este permisă. Cu toate acestea, când construiește o politică de beneficii extrasalariale, angajatorul poate să stabilească și criteriile în care X sau Y beneficiu este câștigat de angajații săi, criterii care le sunt aduse la cunoștință angajaților. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Angajatorul nu poate sancționa prin plata cu întârziere a salariului. În aceste situații, firma riscă chiar amendarea

Știrea recentă potrivit căreia un angajator și-a sancționat toți angajații „pentru că nu-și fac treaba” și nu le-a plătit salariile la termenul prevăzut în contract este de natură să-i sperie pe lucrători și să le dea angajatorilor de înțeles că pot proceda astfel în anumite situații. Salariul, fiind un element esențial al contractului individual de muncă, nu este nici un privilegiu și nici un instrument cu ajutorul căruia angajatorul ar putea să impună respectarea regulilor de disciplină a muncii ori realizarea, întocmai și la timp, a sarcinilor de serviciu. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Angajatorul a propus semnarea unui al doilea CIM, cu alt angajator, ca să plătească salariaților orele suplimentare de pe primul contract. E legală situația?

Cu prevederile Codului muncii în față, un volum mare de muncă și câțiva angajați zeloși, la început de carieră, angajatorul își dă seama că nu-i poate remunera pentru toate orele peste program lucrate - pentru că ar fi nepermis de multe. În loc să mai recruteze câțiva care să acopere necesarul de muncă, angajatorul își deschide o altă firmă și le propune angajaților să semneze contracte și cu aceasta pentru a fi remunerați pentru toate orele petrecute la muncă. În speța de la care am pornit cu discuția de azi, angajații nu par să aibă alternativă și se întreabă dacă situația acestui al doilea contract este legală. Desigur, chiar și dacă angajații sunt dornici de un volum uriaș de muncă și cât mai puțină odihnă, situația nu devine mai puțin problematică. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Cine și ce înregistrează în Revisal pe perioada detașării angajatului

Dacă regula generală este că un lucrător prestează o activitate în beneficiul și sub autoritatea unui angajator cu care a încheiat un contract individual de muncă, tot acesta fiind și cel care asigură condițiile de muncă sigure și sănătoase și resursele necesare desfășurării activității, dar și cel care plătește drepturile salariale, detașarea este o excepție de la această regulă. Detașarea presupune și câteva formalități esențiale, una dintre acestea fiind suspendarea în Revisal. 
Citește articolul

ACCES PREMIUM

Fuziuni și divizări: În ce condiții se mută salariații de la un angajator la altul în cazul transferului de întreprindere

Contractul individual de muncă are la bază acordul de voință al celor două părți, angajatorul și salariatul, iar modificarea sa presupune, tot cu caracter general, același acord de voință, fiind expres prevăzute de lege situațiile în care el poate fi modificat fără încheierea unui act adițional. În categoria situațiilor excepționale se încadrează și transferul de întreprindere, caz în care salariaților le sunt garantate o serie de drepturi, nefiind impus acordul lor de voință în privința modificării angajatorului. În condițiile în care o criză precum cea actuală poate veni cu decizia de a face fuziuni și divizări, este important ca angajatorii să știe în ce condiții se pot muta salariații la o firmă la alta în urma transferului de întreprindere. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Încetarea de drept a contractului individual de muncă în cazul pensionării - clarificări utile pentru angajatori

Deși normele de tehnică legislativă impun o redactare clară, fluentă și inteligibilă, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, a textului legislativ, art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii ridică în continuare întrebări în privința momentului în care încetează, de drept, contractul individual de muncă în cazul pensionării angajatului.

Citește articolul

ACCES PREMIUM

Detașările din privat la stat - reguli, limitări și alte aspecte esențiale

Detașarea de la un angajator din mediul privat este posibilă și nu de puține ori utilizată. Ce reguli urmează? Cele ale Codului muncii, care stabilesc, printre altele, că angajatul detașat  îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă. În mod obiectiv însă, e posibil ca angajatul să nu primească acele drepturi negociate, pentru că angajatorul bugetar nu are voie să plătească mai mult decât îi permite legea, așa cum relevă o recentă decizie a Înaltei Curți. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Negocierea colectivă, obligatorie și pentru angajatorii care doar sezonier depășesc numărul minim de salariați

Legea nu distinge între angajații pe perioadă determinată sau cei pe perioadă nedeterminată atunci când impune obligația de a negocia colectiv. Astfel, chiar dacă un angajator atinge sau depășește numărul de zece angajați doar sezonier, la momentul respectiv „dobândește” și obligația de a iniția negocierile. Citește articolul