ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Încetarea contractului de muncă în perioada de probă printr-o simplă notificare, fără preaviz și fără motivare, oferă atât angajatorului, cât și salariatului, o flexibilitate sporită, fără a impune obligația unei evaluări formale sau a unei cercetări disciplinare. Cu toate acestea, angajatorul trebuie să respecte procedurile de notificare și să acționeze cu bună-credință, desigur, evitând să abuzeze de acest drept.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Evaluările privind obiectivele de performanță pot fi contestate în instanță din perspectiva legalității procedurii de evaluare. Într-o speță în care angajatorul nu a adaptat obiectivele la condițiile reale de muncă și nu a respectat pe deplin drepturile și responsabilitățile impuse de Codul muncii, judecătorii au ajuns să anuleze o evaluare realizată deficitar, care nu putea reflecta în mod obiectiv performanța angajatului.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Urmările unui accident de muncă pot fi extrem de grave pentru angajați, care se pot alege cu infirmități permanente, regăsindu-se în imposibillitatea de a mai munci sau de a mai presta aceeași muncă precum cea dinaintea accidentului, iar unele afecțiuni pot apărea la ani de zile distanță de accidentul produs. Angajații pot cere despăgubiri de la angajatori și după mulți ani de la apariția accidentului, prescripția calculându-se de la momentul când noile afecțiuni „s-au instalat” și au fost diagnosticate, iar nu de la momentul producerii accidentului.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Avertizorul în interes public poate contesta măsurile ce reprezintă represalii determinate de raportarea sa internă sau externă ori de divulgarea publică pe care a făcut-o și poate cere, pe calea ordonanței președințiale, inclusiv suspendarea măsurilor ce reprezintă represalii. O astfel de măsură este și concedierea făcută imediat după raportarea angajatului. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Relațiile de muncă se transformă continuu, iar, în același timp, se transformă și modul în care ele încep și se termină, ridicând astfel nivelul de vulnerabilitate al celor care nu reușesc ori chiar refuză să țină pasul cu aceste transformări. În speța de față, o instanță arată că utilizarea aplicației WhatsApp pentru comunicarea deciziei de concediere este aptă din punct de vedere procesual să declanșeze curgerea termenului de contestare a deciziei, dar nu în orice condiții. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Legislația muncii impune reguli stricte pentru modificarea contractelor de muncă, dar și respectarea prevederilor specifice muncii la domiciliu / telemuncii, când angajatul își mută munca acasă. Practica arată frecvent situații în care un angajat se bazează doar pe ceea ce putem numi „gentleman's agreement” când își împachetează lucrurile și-și mută biroul la domiciliu.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, stabilește Codul muncii în privința concedierii ca urmare a desființării postului - situația în care concedierea se face pentru motive care nu au legătură cu persoana angajatului. Când astfel de decizii de concediere sunt contestate, instanțele analizează acele condiții privind desființarea postului, dar nu judecă în privința oportunității măsurii.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Flexibilitatea muncii e posibilă dacă avem un acord între angajat și angajator, iar previzibilitatea programului este la fel de importantă. Oferirea, în termeni generici, a flexibilității în muncă la nivel contractual nu înseamnă și că un angajat poate lipsi când dorește de la locul de muncă, chiar și o zi întreagă, fără acceptul angajatorului, potrivit unei instanțe.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Considerarea unor acte sau fapte ca forme de hărțuire e supusă adesea subiectivismului: un angajat, de exemplu, se consideră hărțuit de superiorul ierarhic când i se cer anumite lucruri care, în istoricul raportului de muncă, nu mai fuseseră cerute - raportări cu privire la activitatea zilnică, prezența obligatorie la anumite ședințe, respectarea unor fluxuri de comunicare ș.a.m.d.. De anul acesta însă, reglementările în zona de hărțuire „s-au cristalizat” într-o metodologie care surprinde, chiar dacă cu titlu de exemplu, câteva comportamente care nu pot fi considerate hărțuire la locul de muncă și care izvorăsc din dreptul angajatorului de a-și organiza activitatea și business-ul așa cum consideră necesar.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Un lucrător independent cere în instanță constatarea existenței unui raport de muncă pe o perioadă de un an, bazat pe ceea ce el consideră ca fiind o relație de dependență cu societatea cu care semnase un contract de prestări servicii. Realitatea prezentată de reclamant și cea prezentată de pârât, adică societatea cu care colaborase, nu sunt semnificativ diferite, doar că reclamantul consideră că s-a comportat mai mult ca un angajat decât ca un partener independent, pe când societatea cu care a colaborat consideră că nu și arată că nici măcar nu și-ar fi permis un salariat plătit la acel nivel. Reclamantul pierde procesul, ambele instanțe considerând că între părți nu a existat decât o prestare de servicii. Reclamantul pierde pentru că nu poate să dovedească raportul de subordonare, iar asta chiar și într-un context în care primise din resursele societății cu care să-și desfășoare activitatea, avea acces la unele platforme sau baze de date și chiar la un birou din când în când.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
avocatnet.ro 
Dan Năstase 
