Cât de mult ar trebui să se implice angajatorii ori să se preocupe de vaccinarea salariaților contra COVID-19? Cu siguranță, firmele ar trebui să fie preocupate de sănătatea angajaților acestora, doar că în discuție sunt implicate mai multe aspecte în afară de asta: faptul că nu e posibilă impunerea vaccinării de către angajator, din moment ce nici legea nu o face, că se poate ajunge la prelucrări nenecesare de date personale, la discriminări între salariați ș.a.m.d. Citește articolul
În condițiile în care vaccinarea împotriva COVID-19 este, în acest moment, opțională și nu poate fi impusă de firme propriilor angajați, nici stabilirea unei condiții legate de vaccinare pentru angajarea unui candidat nu este posibilă, deoarece aceasta ar putea fi considerată discriminatorie. Și nici nu ajută firmele să afle mai multe despre aptitudinile profesionale ale celui ce solicită angajarea. Citește articolul
Dacă ideea că vaccinarea nu poate fi impusă de firme angajaților este sau ar trebui să fie deja destul de clară, angajatorii se pot regăsi în situații diverse de discriminare între cei care se vaccinează sau vor să o facă și ceilalți fără să realizeze acest lucru. În ce măsură pot să-i întrebe (recurent sau nu) pe salariați cum privesc vaccinarea sau daca s-au vaccinat, în ce măsură pot să le acorde beneficii celor care decid să o facă sau în ce măsură ar trebui să le sugereze participarea la sesiuni de informare despre vaccinare? Citește articolul
Deși legislația protejează, în principal, salariații cu handicap de discriminări în raport cu salariații fără handicap, egalitatea de tratament este obligatorie chiar și atunci când vorbim numai de persoane cu handicap, a apreciat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) printr-o decizie dată marți. Concret, se poate considera că vorbim de o discriminare dacă un angajator acordă un spor salarial anumitor lucrători cu handicap în funcție de data predării certificatului de încadrare în grad de handicap. Citește articolul
Legislația muncii a suferit multe modificări în 2020, unele dintre ele vizând sancționarea mai drastică a muncii suplimentare excesive a salariaților, noi obligații ale angajatorilor față de salariații cu handicap ori un nou tip de pensie ce poate fi stabilită pentru salariații proprii. De asemenea, începând de anul trecut, stresul este considerat formă de hărțuire morală la locul de muncă. Citește articolul
Răspunzând la o întrebare preliminară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că dreptul Uniunii Europene (UE) le permite angajatorilor să le acorde un concediu suplimentar exclusiv mamelor, fără ca acesta să fie discriminatoriu față de angajații bărbați, dacă logica acordării acelui concediu ține de protecția salariatelor, ca urmare a efectelor sarcinii și ținând cont de starea specifică de maternitate. Cu alte cuvinte, dacă acel concediu este dat pentru a ajuta la revenirea unei salariate dintr-o stare în care se află, din cauza unor condiții biologice specifice (și în care un salariat bărbat nu s-ar putea afla), nu există discriminare. Citește articolul
Discriminarea pe baza culorii, a cetăţeniei sau a genului ar putea fi inclusă în legislația antidiscriminare de la noi, după ce un proiect legislativ depus la Senat urmăreşte completarea acestui cadru legislativ cu noi termeni, dar şi cu o serie de amenzi privind circumstanţele agravante şi multiple în acţiunile de discriminare.
Citește articolulImportanța, pentru angajatori, de a avea o politică și o strategie de diversitate și incluziune (D&I) la locul de muncă excede cadrul pur juridic, avantajele pentru cei care implementează asemenea politici nefiind doar evitarea răspunderii juridice pentru neconformare cu legea aplicabilă, ci și oportunitatea de a obține beneficii suplimentare, atât pentru companie (de exemplu, o mai eficientă rezolvare a problemelor și mai multă inovație), cât și pentru angajați (stimularea unui sentiment de incluziune, de pildă). Despre aceste lucruri au vorbit Ana Ber și Anca Robu, managing director, respectiv consultant senior la P&P România, o companie de consultanță în resurse umane. Citește articolul
Dintre faptele de discriminare aduse în atenția autorităților, o parte însemnată se cantonează în sfera raporturilor de muncă. Discriminările la muncă pot îmbrăca diverse forme și se pot manifesta de la procesul de recrutare și până la momentul concedierii, pot viza indemnizarea, promovarea, asigurarea condițiilor de muncă ș.a.m.d. Principiul nediscriminării trebuie să se regăsească pe toate palierele și în toate domeniile de muncă, angajatorii riscând sancțiuni contravenționale. Citește articolul
Adoptarea unei politici interne cu scopul prevenirii faptelor de hărțuire la locul de muncă este obligatorie de ceva timp deja. În contextul în care legislația noastră a primit recent ceva modificări în materia hărțuirii la locul de muncă și multiple sublinieri privitoare la luarea unor măsuri pentru prevenirea acestor fapte, firmele ar trebui să fie mai convinse de necesitatea unei astfel de politici decât, poate, erau până acum. Citește articolul