Act normativ: LEGE nr 53 / 2003
ACCES PREMIUM
Chiar dacă nu pot fi obligați să plătească amenzile primite de companii în anumite situații, angajații responsabili pentru daunele materiale provocate angajatorului prin neglijența sau greșelile lor în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu pot fi obligați să le plătească ulterior, când angajatorul se întoarce, practic, împotriva lor. Înainte de a solicita unui angajat să acopere aceste pagube, compania trebuie să demonstreze că angajatul este vinovat și că există o legătură directă între prejudiciu și fapta sa, care, obligatoriu, trebuie să fi avut legătură cu munca sa.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Posibilitatea de a fi însoțit de un avocat sau de un reprezentant al sindicatului din care face parte îi e recunoscută lucrătorului pe întreg parcursul raportului de muncă, în momentele în care ar putea avea nevoie de unul, începând chiar cu negocierea contractului pe care se pregătește să îl semneze.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Când angajatul susține în instanță că fostul angajator a făcut abuz de drept prin încetarea contractului său pe perioada de probă, deși se înțelegea bine cu toți colegii, clienții și părea că își îndeplinește sarcinile conform fișei postului, acesta trebuie să probeze cele susținute, a decis în mod definitiv, recent, o instanță, într-o speță care ilustrează destul de bine ideea de marjă de apreciere a angajatorului în privința continuării relației de muncă cu un angajat pe care nu-l consideră potrivit postului.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jumătate dintre femeile care lucrează se confruntă cu un nivel de stres mai mare decât în urmă cu un an, iar o pondere similară (49%, în creștere față de 2023) declară că angajatorii nu le susțin în eforturile de a-și echilibra raportul dintre responsabilitățile profesionale și angajamentele din viața personală, conform studiului Deloitte Women @ Work 2024, realizat la nivel global. În schimb, raportul evidențiază scăderea proporției femeilor care susțin că sunt epuizate la un sfert, de la peste o treime în 2023 și de la aproape jumătate în 2022. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Preavizul în cazul concedierii este un drept al angajatului și presupune un minim de 20 de zile lucrătoare acordate acestuia pentru a-și găsi, eventual, un nou loc de muncă. Modul de calcul al acestui termen a fost recent tranșat printr-un recurs în interesul legii, dar sunt numeroase aspecte privind acordarea acestuia pe care angajatorii nu le respectă întotdeauna în practică.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Ca urmare a transpunerii unei directive europene, în legea română se prevede acum destul de clar faptul că lucrătorii ce se întorc în câmpul muncii din concediul de creștere au dreptul de a reveni pe locul lor de muncă sau pe un loc echivalent în condiții care nu le sunt mai puțin favorabile și au dreptul de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi efectuat concediul. Oricare ar fi dinamica internă dintr-o companie, e necesară obținerea acordului angajatului pentru a modifica funcția sa ori condițiile în care acesta se întoarce la muncă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Utilizarea muncii temporare presupune urmărirea reglementării sale specifice din Codul muncii, dar și a prevederilor speciale. Deși recrutarea unor oameni se face pentru nevoile temporare ale unei alte societății, client al celui care recrutează, munca temporară și calitatea de angajat temporar nu se presupun și nu se deduc din contextul angajării. O societate care „a crezut” că angajează lucrători pentru misiuni temporare a încheiat doar contract pe perioadă nedeterminată, deși specificul muncii temporare presupune un contract de muncă temporară și unul de punere la dispoziție. Când misiunea s-a încheiat, angajatul a fost concediat pentru desființarea postului într-un mod care încalcă legea, desigur.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
De cele mai multe ori, pentru a bifa o nouă obligație impusă de lege, angajatorii apelează la unul dintre angajații existenți în companie pentru a îndeplini atribuțiile nou-impuse și nu angajează neapărat pe cineva nou, fie din lipsă de resurse financiare, fie din alte considerente. Chiar dacă oferirea noilor atribuții unuia dintre angajații existenți nu este în sine greșită, sunt aspecte pe care angajatorii nu le iau întotdeauna în calcul când fac asta.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Deși la prima vedere nu pare neapărat o situație foarte complexă, în practică apar des situații în care aplicarea unei sancțiuni disciplinare se poate transforma într-un conflict nu numai între salariatul cercetat (și eventual sancționat) și angajator, ci și între persoanele care efectuează cercetarea, chiar dacă nu acestea stabilesc sancțiunea sau aplicarea ei. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
O abatere disciplinară ar trebui să fie destul de gravă pentru a justifica o concediere sau, în orice caz, ar fi nevoie de abateri repetate. De asemenea, o faptă a angajatului ar trebui să se înscrie în rândul abaterilor prevăzute în contracte sau în regulamentul intern pentru a putea fi sancționată disciplinar. Ca atare, se poate considera inadmisibilă sancționarea unui angajat și cu atât mai puțin cu o sancțiune atât de dură precum e concedierea, atunci când compania nu a încadrat o faptă ca abatere disciplinară (gravă) sau a folosit formulări vagi și nespecifice pentru a arăta ce consideră ca fiind o abatere disciplinară.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
avocatnet.ro 
Deloitte România 
Dan Năstase 