Când se apropie o minivacanță prilejuită de o sărbătoare legală, ca de fiecare dată, discuțiile se împart: angajații își fac planuri de relaxare, în timp ce unii angajatori poate se gândesc la termene limită și la continuitatea producției. Dar dincolo de bucuria unui liber „picat” în timpul săptămânii, v-ați întrebat vreodată de ce a simțit legiuitorul nevoia să impună aceste zile nelucrătoare prin lege? Este doar un cadou periodic sau există rațiuni mai adânci în spatele acestei obligații? Răspunsul scurt este că da, există motive solide, iar ele sunt ancorate în însăși esența protecției drepturilor salariaților, dar este și legat de eficiența angajatorilor. Citește articolul
Fără pauze adecvate și perioade de repaus, sustenabilitatea efortului în muncă și sănătatea salariaților ar fi compromise, iar Codul muncii reglementează clar aceste perioade esențiale de refacere a capacității de muncă. Citește articolul
Pe lângă durata normală și munca suplimentară, legislația muncii reglementează distinct și munca desfășurată pe timpul nopții, recunoscând impactul specific pe care aceasta îl are asupra sănătății și vieții sociale a salariaților. Codul muncii, pornind de la dispozițiile europene și internaționale, stabilește un set de reguli menite să ofere protecție suplimentară celor care lucrează în acest interval orar. Citește articolul
Cazul unei salariate din domeniul HoReCa, ce a susținut că și-a prezentat demisia verbal și a fost încurajată să plece imediat, dar a fost ulterior concediată disciplinar pentru absențe nemotivate, oferă lecții valoroase atât pentru angajați, cât și pentru angajatori. Citește articolul
Munca suplimentară este un instrument la dispoziția angajatorului pentru a acoperi nevoi operaționale temporare, însă utilizarea sa este strict reglementată de Codul muncii - pentru a proteja salariații. Tratată adesea ca practică constantă în loc de situație excepțională, munca suplimentară poate ajunge să corodeze semnificativ sănătatea lucrătorilor. Citește articolul
Noțiunile de „timp de muncă” și „timp de odihnă” stau la baza unor numeroase neînțelegeri la nivelul relațiilor dintre angajați și angajatori și sunt frecvent amintite pe lista neregulilor depistate de inspectorii de muncă în întreprinderi. Textele de lege sunt doar aparent clare pentru unii angajatori, în alte situații sunt însă de-a dreptul ignorate, mai ales că nu sunt interpretate în mod coroborat. Prin ele însele textele nu sunt însă suficiente, la nivel european existând și o bogată jurisprudență care dezvoltă aceste concepte și de care trebuie să ținem cont. Începem astăzi o serie de materiale dedicate explicării acestor două noțiuni, aplecându-ne, întâi de toate, asupra chestiunilor de bază: Citește articolul
Litigiile de muncă ce privesc concedierea salariaților, mai ales a celor cu funcții de conducere, aduc adesea în discuție multiple aspecte de procedură și de fond, iar o recentă decizie Curții de Apel București oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care sunt cântărite abaterile disciplinare, termenele procedurale și, nu în ultimul rând, dificultatea probării unor pretenții precum plata orelor suplimentare. Cazul, complex prin multitudinea acuzațiilor aduse unui manager de filială, demonstrează că, deși unele acuzații pot fi înlăturate pentru vicii de formă sau lipsă de probe, anumite fapte, considerate esențiale pentru rolul managerial pot justifica, în final, măsura extremă a desfacerii contractului individual de muncă. Citește articolul
Începând din acest an, fermierii români care beneficiază de plăți directe sau plăți compensatorii pentru mediu, climă și bunăstarea animalelor trebuie să respecte noi cerințe privind condițiile de muncă și securitatea la locul de muncă pentru toți angajații, inclusiv muncitorii sezonieri și zilieri, acolo unde este cazul. Aceste reguli creează o legătură directă între acordarea subvențiilor și respectarea de către fermieri a unor standarde minime în domeniul relațiilor de muncă, al sănătății și securității la locul de muncă. Citește articolul
Micro-agresiunile sunt acele comentarii, gesturi sau comportamente care par banale pentru cei care le emit, dar care transmit mesaje implicite de marginalizare sau inferioritate către persoanele din grupuri minoritare. Termenul, introdus de psihiatrul Derald Wing Sue, descrie fenomene care sunt deopotrivă subtile și devastatoare. Citește articolul
Într-o piață a muncii din ce în ce mai conștientă, cel puțin la nivel declarativ, de importanța bunăstării angajaților, un paradox persistent subminează eforturile de a crea un mediu de lucru cu adevărat echilibrat. Companiile investesc în programe de wellness și laudă beneficiile pauzelor și ale timpului liber, însă, în culise, o realitate mai puțin măgulitoare își face loc: mulți manageri continuă să îi perceapă negativ sau chiar „să îi pedepsească” discret pe acei salariați care își iau în serios dreptul la deconectare după orele de program. Această contradicție nu este doar o simplă disonanță corporativă, ci alimentează o cultură a epuizării și reflectă o înțelegere adesea superficială a riscurilor psihosociale. Analizăm acest fenomen, pornind de la constatările unor studii recente, și explorăm relevanța sa majoră pentru piața muncii din România, unde gestionarea sănătății mintale la locul muncă este, din păcate, încă frecvent tratată ca o formalitate. Citește articolul