Dan Năstase Consilier juridic specializat în relații de muncă,

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Patru contracte de muncă se comasează într-unul. Angajatul acceptă sau pleacă

Un angajat are patru contracte de muncă - unul cu societatea și alte trei cu filialele - și este, peste noapte, pus în fața opțiunii de a semna un nou contract, de data asta „unificat”, cu salariul redus, sub amenințarea demisiei. Deși juridic angajatul are dreptul să aibă mai multe contracte atâta vreme cât ele nu se suprapun, realitatea conform căreia un angajat cumulează 20 de ore de muncă într-o zi e greu „de înghițit”, inclusiv pe termen scurt. Admițând, de dragul exercițiului, că lucrurile stau așa, ajungem la întrebarea: pot fi angajatorii sancționați? Citește articolul

ACCES PREMIUM

Jurisprudență utilă

Mii de ore peste program și un CCM care legitimează munca suplimentară în situații nelegale

Miile de ore suplimentare adunate într-o perioadă de 25 - 30 de luni de muncă reprezintă o chestiune (un abuz) cu care ne-am mai întâlnit, indiferent că vorbim de angajații de la privat sau din sistemul public. Reperele esențiale legate de timpul de muncă, de repaus, scopul și condițiile de efectuare a muncii suplimentare, cel mai adesea complet trecute cu vederea. În speța pe care o avem azi în față însă cel mai șocant aspect e chiar o prevedere din contractul colectiv de muncă, prin care părțile, cu încălcarea flagrantă a legii, au decis să legitimeze munca suplimentară în situații aproape absurde. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Pot lucra în regim de telemuncă de la sediul altui angajator?

Întrebarea din titlu indică un aspect adesea ignorat în cazul celor care lucrează de acasă - alegerea locului desfășurării activității. Deși sintagma din Legea telemuncii („în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator”) oferă flexibilitate, în realitate, acest „alt loc” nu ar putea fi chiar oriunde; mai precis, n-ar putea fi biroul/sediul altui angajator. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Munca în schimburi poate reprezenta o excepție de la regula repausului zilnic, însă tot cu încadrarea în limitele timpului de muncă săptămânal

Relația de muncă trebuie să asigure, printre altele, predictibilitate și echilibru lucrătorului și angajatorului deopotrivă, iar în general vorbim de o repartizare uniformă a timpului de muncă, câte opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, zilele de sâmbătă și duminică fiind, tot ca regulă generală, ceea ce numim repaus săptămânal. Doar că nu toate activitățile permit o astfel de repartizare uniformă, iar Codul muncii prevede și o serie de excepții, creionate însă tot cu respectarea dispozițiilor cu caracter minimal prevăzute de normele europene - mai exact, Directiva 2003/88/CE. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

„Regulile casei” în cadrul relației de muncă nu înlocuiesc dispozițiile legale: pierderea tichetelor de masă ca sancțiune în cazul demisiei, nelegală

Ignorarea celor mai elementare dispoziții juridice nu ne mai surprinde, din păcate, nici după 112 ani de la adoptarea primului Cod al muncii (1912) - și chiar e necesar să ne ducem atât de mult în spate ca punct de referință în cazul de față. De expresia „regulile casei” în cadrul relațiilor de muncă e prima oară când aud/citesc și tot prima oară aud și de situația în care dreptul legitim de a demisiona l-ar pune pe angajat în postura de a pierde dreptul la tichete de masă. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Reminder 12 particularități ale contractelor de muncă pe perioadă determinată

Contractul individual de muncă este încheiat, de regulă, pe perioadă nedeterminată. Prin excepție, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, pe care le detaliem azi: Citește articolul

ACCES PREMIUM

Realități de pe piața muncii

Dacă angajatul nu e de acord cu modificarea orarului de muncă, se poate desființa postul și angaja alt lucrător pe noul orar?

Modificarea unilaterală a orarului, făcută de azi pe mâine și la nivel informal, este un abuz din partea angajatorului. Ca atare, refuzul angajaților de a se supune noilor reguli n-ar trebui să fie o surpriză pentru angajator. Cât despre sancțiunea desființării postului doar pentru a fi reînființat la scurt timp, în contextul refuzului unui angajat de a veni la noul program, e limpede că nu vorbim decât despre o altă neregulă în raport cu legea - una care-l poate costa pe angajator destui de mulți bani la final. Citește articolul

ACCES PREMIUM

De unde rezultă că e obligatorie organigrama în cazul angajatorilor din sectorul privat

Atunci când nu avem reguli precise într-un act normativ, concluzia poate fi că se poate orice, însă nu și atunci când dispozițiile legale sunt interpretate ținând cont de întreg ansamblul normativ care reglementează relațiile de muncă. Un astfel de exemplu îl avem în cazul structurii interne a angajatorilor din sectorul privat, Codul muncii făcând referire, generic, la dreptul angajatorului de a stabili organizarea și funcționarea unității, deci inclusiv la stabilirea structurii interne. Cu alte cuvinte, nu regăsim expres referirea la „organigramă”, dar implicit legislația se referă la ea. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Cum ar trebui să arate un control al inspectorilor de muncă în privința prevenirii riscurilor psihosociale? 11 întrebări esențiale, dar ignorate de aproximativ șase ani

În contextul unor proxime discuții la nivelul Agenției Europene de Sănătate și Securitate în Muncă (AESSM) legate de implementarea directivelor europene în materie de SSM, merită să avem o discuție despre cum (nu) a implementat Inspecția Muncii un ghid publicat chiar pe site-ul său în urmă cu șase ani și despre cum România doar bifează aspectele îndeverate la nivel european, dar nu le ia în seamă foarte serios. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Orele lungi de muncă tind să devină regulă. De ce ideea recompensării muncii suplimentare prin sporuri n-ar trebui „să te motiveze” să le tot accepți

Munca suplimentară e tratată la nivel legislativ ca o excepție, legea limitând durata normală de muncă la opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Această reglementare protejează sănătatea și bunăstarea lucrătorilor, prevenind riscurile asociate cu stresul și epuizarea. Compensarea orelor suplimentare se face prin acordarea de timp liber plătit, iar plata unui spor este o măsură excepțională. Dacă orele peste program se tot adună în ideea rotunjirii unor venituri, se adună și în detrimentul sănătății. Citește articolul